TEORIA BEHAVIORISTA

Acest model se axează pe stimul și recompensă, pornind de la ideea că orice faptă bună (orice răspuns corect dat de către elev și orice conduită dezirabilă) trebuie recompensată pentru a imprima acest tip de comportament în psihicul uman (în atitudinea elevilor). Cei patru mari specialiști ai teoriei behavioriste: Pavlov, Thorndike, Skinner și Watson își formulează concepția despre relația impuls și reacție, cea mai cunoscută fiind cea a lui Pavlov (experimente pe animele). În activitatea didactică se poate utiliza cu succes principiul care stă la baza învățării behavioriste: recompensare oricărui tip de atitudine, acțiune pozitivă a elevului.

PAVLO

THORNDIKE

SKINNER

WASTON

Main topic

Cei mai cunoscuți teoreticieni ai acestui tip de învățare sunt: Pavlol, Thorndike, Skinner și Watson. Primul și-a dus la capăt experimentul cu ajutorul unui câine și a demonstrat că reflexul câinelui poate fi condiționat de aprinderea unui bec sau sunetul unui clopoțel. Experimentul major al lui Watson a fost legat de condiţionarea emoţiei de frică la un copil de unsprezece luni numit Albert, iar Skinner este preocupat de învățarea prin condiționarea operantă.

Există trei școli principale de psihologie care au contribuit la dezvoltarea teoriilor învățării: școala constructivistă, cea umanistă și cea behavioristă .

Aserțiuni despre behaviorism și utilizarea acestuia în predare:

Pavlov în urma experimentelor sale ajunge la concluzia că ordinea cea mai eficientă în obținerea condiționării este prezentarea stimulului condiționat înaintea celui necondiționat (câinele asociază sunetul clopoțelului sau aprinderea becului cu ideea de hrană, astfel el începe să saliveze).

Principiile învățării din perspectiva behavioristă admit necesitatea utilizării recompensei și în cazul actului didactic. Sunt de acord cu acest principiu, cu acest procedeu pe care îl aplic în activitatea mea zilnică de profesor. Singura obiecție ar putea fi timpul de așteptare în care elevul este recompensat. Nu trebuie așteptat o săptămână, două pentru a aprecia efortul depus de un elev. Recompensa trebuie oferită imediat ce elevul manifestă un comportament dorit (răspunde corect la întrebarea adresată clasei etc.)

Utilizarea acestui tip de învățare/ predare în educație are un mare avantaj din punctul meu de vedere: structurarea logică a materiei de predat și parcurgerea acestuia pas cu pas. Profesorul va stabili sarcini realizabile elevilor care să nu depășească nivelul lor de competențe. Știm bine că sarcinile care depășesc nivelul de pregătire, de competență al elevului sunt mai degrabă distructive decât constructive, mai ales în cazul elevilor introvertiți. Insuccesul poate lăsa urme adânci în elevul respectiv ceea ce poate cauza o repulsie față de materia predată de către profesor. Dezavantajul metodei: încurajarea învățării mecanice și lipsa posibilității de formarea gândirii critice.