Dimensiunile managementului clasei de elevi

Mer av detta

Planul de afaceri

av Mazilu Raluca

Managementul resurselor umane

av Patricia Nesiu

factorii de protecție împotriva bullyingului școlar

av Adriana Bontea

Şi unii şi alţii exercită aceleaşi funcţii: menţinerea coeziunii colectivului şi concentrarea eforturilor în vederea îndeplinirii sarcinilor.

Dimensiunile managementului clasei de elevi

Dimensiunea socială

Problematica liderilor

Caracteristica primei etape este preocuparea fiecărui membru al colectivului pentru cunoaşterea celorlalţi membri, cu scopul de a stabili anumite relaţii interpersonale.

Este etapa în care se declanşează conturarea imaginii globale a colectivului de elevi şi care se realizează prin sintetizarea tuturor individualităţilor clasei. Aceasta poate corespunde clasei a V‐a.

Următoarea etapă se defineşte ca o consolidare a capaci‐ tăţilor de comunicare, de colaborare şi conducere. Simultan se produc restructurări la nivelul socio‐afectiv al colectivului, ceea ce poate genera tensiuni sau conflicte, unele constructive, din punctul de vedere al afirmării propriei individualităţi şi al antrenării personalităţii umane. Colectivul = o constelaţie => fiecare elev se află în relaţii cu ceilalţi colegi. Această etapă poate fi specifică pentru clasele a VI‐a şi a VII‐a.

Etapa finală este cea a cristalizării unor relaţii socio‐afective. Colectivul atinge o stare de echilibru relativ, dispune de o conştiinţă de sine, membrii săi acţionând ca un tot unitar. Această etapă poate corespunde clasei a VIII‐a, de exemplu.

Pe tot parcursul acestor metamorfoze psiho‐comportamentale se manifestă sintalitatea colectivului de elevi care scoate în evidenţă trăsăturile de personalitate ale clasei.

Cunoaşterea + evaluarea => dobândirea unor informaţii despre - ceilalţi parteneri - atitudinea acestora faţă de propria personalitate - felul în care liderii desemnaţi sau aleşi impun o anumită dinamică a colectivului.

Relaţiile care se stabilesc între membrii unui colectiv de elevi se împart în două structuri:

- informală (bazată pe afectivitate, pe legături de simpatie, antipatie sau indiferenţă).

- formală (investirea oficială a elevilor cu roluri şi responsabilităţi)

Sintalitatea clasei

Metode şi tehnici de cunoaştere a sintalităţii colectivului de elevi

7. Organizarea, îndrumarea şi coordonarea eficientă a colectivului de elevi ( aplicarea unui program coerent de asemenea metode subscris unor obiective operaţionale bine determinate, menite a: - asigura formarea armonioasă a personalităţii elevului - valorificarea potenţialităţilor acestuia si exprimarea sa ca valoare individuală şi socială.

6. Metoda experimentului acţional‐ameliorativ (bazat pe acţiuni educative care să contracareze manifestările negative şi să permită înscrierea colectivului pe traiectoria firească a evoluţiei sale.

5. Metoda aprecierii obiective a personalităţii –valorifică aprecierile pe care elevii înşişi le fac asupra propriilor colegi şi prin care se pot cunoaşte normele morale după care se conduce colectivul şi locul fiecărui elev în ierarhia clasei.

4. Metoda scărilor de opinii şi atitudini, variantă a chestionarului = ataşarea unor variante posibile de răspuns, urmând ca elevul evaluat să aleagă răspunsul potrivit opiniei sale.

3. Chestionarul (răspunsuri la întrebări care privesc aspecte concrete referitoare la colectiv -> relaţiile dintre liderii formali şi ceilalţi membri ai colectivului, existenţa unor subgrupuri sau a unor centre comune de interes).

2. Tehnicile sociometrice (instrumente ce măsoară intensitatea relaţiilor interpersonale din colectiv şi dinamica acestora: sociograma, testul sociometric, cadranele sociometrice).

1. Observaţia psihologică (înregistrarea şi prelucrarea datelor despre membrii colectivului, obţinute în urma unui contact nemijlocit cu acesta).

Cunoaşterea personalităţii fiecărui elev şi cunoaşterea sintalităţii colectivului din care face parte sunt două acţiuni care deşi se completează reciproc, nu se confundă, nu folosesc aceleaşi metode şi solicită la maximum competenţele manageriale ale profesorului diriginte sau ale consilierului şcolar.

Personalităţile diferite ale elevilor din grupul clasă sunt capabile - să se completezesă - se influenţeze - să se modeleze unele pe altele.

Individualităţi diverse surprinse într‐un moment al evoluţiei şcolare.

= totalitatea particularităţilor esenţiale, edificatoare pentru profilul moral al unui grup, caracteristicile care evidenţiază personalitatea unui grup.

Caracteristici ale clasei (grup social)

7. Formarea unor competenţe sociorelaţionale (determinată de convingere, caracteristică susţinută de voinţă, relaţii de simpatie, obiective comune, arii de interes asemănătoare etc.)

6. Dinamica permanentă a grupului–clasă (profesorul–manager -> strategii interactive = susţinere a procesului de predare–învăţare + întreţinerea unui climat favorabil de dezvoltare a competenţelor psihosociale)

5. Cercetările cele mai interesante la acest nivel sunt consacrate raportului dintre informaţie, circulaţia acesteia şi dinamica grupului;

4. Structura grupului, compoziţia şi organizarea ca rezultat interacţiunii caracteristicilor grupului ( dacă scopurile au fost bine înţelese de elevi, dacă profesorul, în calitate de manager şi lider al clasei a stabilit împreună cu elevii săi ţinte dezirabile şi obiective afective care să contribuie la realizarea lor => coeziunea grupului)

3. Relaţiile educaţionale şi interacţiunile dintre membrii grupului–clasă;

2. Scopurile stabilite de profesori care vor determina coeziunea grupului

1. Numărul de elevi dintr‐o clasă - specificat în actele normative +se adaptează la realităţile fiecărei şcoli (aprox.. 25 elevi)

Subtopic

Dimensiunea operațională

Lawrence Kohlberg (psiholog american) a cercetat stadiile dezvoltării moralităţii evidenţiind etapele pe care le parcurge o persoană în formarea raţionamentului său moral.

6. ne conformăm ca să evităm autoblamarea

5. ne conformăm ca să păstrăm respectul spectatorului imparţial care judecă din punctul de vedere al bunăstării comunităţii;

4. ne conformăm ca să evităm blamul autorităţilor îndreptăţite şi sentimentul de culpabilitate care rezultă de aici;

3. ne conformăm ca să evităm dezaprobarea, nemulţumirea altora;

2. ne conformăm pentru ca, în schimb, să obţinem recompense

1. respectăm regulile ca să evităm pedeapsa;

Jean Piaget (renumit psiholog francez care a cercetat stadiile dezvoltării cognitive ale copiilor) a considerat că toţi copiii trec prin aceeaşi succesiune de etape în drumul lor spre maturizare.

Stadiul operaţiilor formale: 11ani‐maturitate10

Stadiul operaţiilor concrete: 7‐11 ani

Stadiul preoperator: 2‐7 ani când are loc achiziţia limbajului

Stadiul senzorio‐motor: 0‐2 ani

Conformare şi complianţă în clasa de elevi

Sociologul Septimiu Chelcea: se pot produce diferite fenomene în clasa de elevi prin influenţa anumitor grupuri asupra altora. Elevii se pot conforma normelor, regulilor, dar o pot face, uneori, doar „de formă”, cu scopul de a obţine anumite recompense. (Valabil și în cazul adulților).

Profesorul manager şi lider al clasei trebuie să aibă capacitatea şi abilitatea de a diferenţia cele două aspecte ale acestui fenomen, bineînţeles prin cunoaşterea elevilor şi prin practicarea unor relaţii educaţionale armonioase, precum şi prin multe alte modalităţi.

Instrumente tradiţionale de intervenţie pentru corectarea şi îndreptarea unui anumit comportament:

Sancţiunea

O sancţiune aplicată de un profesor prietenos, implicat şi ataşat din punct de vedere socio‐afectiv are efecte benefice imediate faţă de cea aplicată de un profesor dur, distant şi rece.

Recompensa

Benefică pentru școlarii mici

Cercetările în domeniul educaţional au pus în legătură cele două dimensiuni: normativă + operaţională/practică, datorită faptului că avem de‐a face cu poziţia divergentă a culturii profesorale faţă de cultura elevilor.

Profesorii bine pregătiţi = vor înţelege aceste aspecte şi se vor adapta, selectând ceea ce este benefic pentru cultura clasei.

Elevii dezvoltă în plan operaţional o serie de strategii de rezistenţă, „de supravieţuire” în clasă"